De ce au nevoie crizantemele tale în octombrie: 5 lucruri de făcut acum pentru flori mai bogate toamna viitoare

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Crizantemele sunt regina toamnei românești. Le găsești în fața fiecărei florării, le pui pe balcon, le plantezi la marginea grădinii și te bucuri de ele câteva săptămâni bune. Apoi vine întrebarea care îi frământă pe mulți: ce fac cu ele acum, când înfloritul se apropie de final?

Răspunsul scurt este că octombrie e luna în care decizi dacă crizantemele tale vor supraviețui iarna și vor înflori din nou anul viitor, sau dacă le tratezi ca pe niște plante anuale și le arunci după sezon. Ambele variante sunt valide, dar dacă vrei să le păstrezi, există cinci lucruri concrete pe care trebuie să le faci acum, nu mai târziu.

Prima decizie: crizantemă de grădină sau crizantemă florist?

Nu toate crizantemele sunt la fel de rezistente, și asta e o informație pe care mulți o află prea târziu. Există o diferență importantă între soiurile de grădină (numite uneori „hardy mums”) și cele florist, vândute în ghiveci la supermarket sau florărie.

Soiurile rezistente de grădină pot ierna fără probleme dacă sunt plantate în pământ și îngrijite corect. Cele florist, în schimb, sunt crescute exclusiv pentru un sezon decorativ, cu bulbi de flori forțați în sere, și nu au rădăcinile suficient de dezvoltate pentru a face față gerului. Dacă ai cumpărat o crizantemă dintr-un supermarket în septembrie, cel mai probabil e o varietate florist.

Cum îți dai seama? Uită-te la ghiveci și la rădăcini. O crizantemă florist tipică are o tufă densă de flori, dar rădăcinile sunt înghesuite și superficiale. O crizantemă de grădină plantată de mai mult timp are rădăcini mai adânci, tulpini mai lemnoase la bază și rezistă mai bine la vânt și ploaie.

Dacă nu ești sigur de soi, merită totuși să încerci să o iernezi, mai ales dacă ghiveciul a costat între 50 și 175 de lei. Nu ai nimic de pierdut dacă urmezi pașii corecți.

1. Deadheading: îndepărtează florile ofilite acum, nu când apuci

Deadheading-ul, adică îndepărtarea florilor ofilite, este gestul cel mai simplu pe care îl poți face în octombrie pentru crizantemele tale, și totodată cel mai des amânat.

De ce contează? Când o floare se ofilește și rămâne pe plantă, aceasta începe să producă semințe. Toată energia plantei merge în acea direcție, în loc să fie redirecționată spre rădăcini și spre formarea mugurilor pentru sezonul următor. Dacă vrei flori mai bogate la anul, permite plantei să acumuleze energie în rădăcini toamna aceasta, nu să irosească resurse cu semințe pe care oricum nu le vei folosi.

Cum faci corect: taie tulpina chiar deasupra primei frunze sănătoase de sub floarea ofilită. Nu tăia la întâmplare. Dacă mai sunt muguri în formare pe aceeași tulpină, lasă-i să se deschidă mai întâi, și abia apoi intervino.

Greșeala frecventă este să aștepți să se ofilească toate florile deodată și să faci totul dintr-o dată. Mai bine treci prin tufe din două în două zile și curăță pe măsură ce florile cedează. Rezultatul e o plantă care arată mai îngrijit pe tot parcursul lunii octombrie.

2. Udatul: mai puțin, dar calculat

Octombrie aduce, în cea mai mare parte a României, ploi mai dese și temperaturi în scădere. Asta înseamnă că solul se usucă mult mai greu decât în august sau septembrie. Riscul nu mai este seceta, ci excesul de umiditate.

Rădăcinile crizantemelor sunt sensibile la stagnarea apei. Un sol permanent umed în octombrie favorizează putrezirea rădăcinilor și apariția mucegaiului la baza tulpinilor. Dacă plantele sunt în ghiveci, verifică dacă apa se scurge liber prin orificiile de drenaj. Dacă solul din ghiveci rămâne rece și umed mai mult de două zile după ploaie, e un semn că drenajul nu e suficient.

Regula practică: udă doar când stratul superior de pământ (primii 3-4 cm) s-a zvântat. În condiții de toamnă obișnuită, asta poate însemna o udare la zece zile sau chiar mai rar, dacă plouă regulat.

Pentru plantele la sol, în grădină, natura face de obicei treaba singură în octombrie. Intervino doar dacă observi că solul e crăpat sau că frunzele de la bază încep să se ofilească ușor în mijlocul zilei.

3. Mulcirea: momentul contează mai mult decât crezi

Mulcirea este probabil cel mai eficient lucru pe care îl poți face pentru ca o crizantemă să supraviețuiască iarna, dar există o capcană pe care mulți grădinari o descoperă pe pielea lor: dacă aplici stratul de mulci prea devreme, în octombrie, când solul e încă relativ cald, creezi un mediu umed și cald la baza plantei. Exact condiția în care ciupercile prosperă și coroana plantei putrezește.

Momentul corect pentru mulcire este după primele îngheți serioase, când solul de la suprafață începe să înghețe noaptea și nu se mai dezgheță complet ziua. În România, în funcție de regiune, asta se întâmplă de obicei spre sfârșitul lunii octombrie sau în noiembrie, în special în Transilvania și Moldova. În Câmpia Română și Dobrogea, poți aștepta chiar până la începutul lui noiembrie fără probleme.

Ce folosești ca mulci: frunze uscate mărunțite, paie, coji de pin sau compost grosier. Aplică un strat de 8-10 cm în jurul plantei, dar lasă un spațiu liber de câțiva centimetri în jurul tulpinilor, direct la baza acestora. Nu îngropa tulpinile în mulci.

Scopul mulcirii nu este să încălzești planta, ci să stabilizezi temperatura solului și să previi ciclurile repetate de îngheț-dezgheț, care sunt cele mai distructive pentru rădăcini.

4. Tăierea de toamnă: cât și când?

Subiectul tăierii de toamnă la crizanteme împarte grădinarii în două tabere. Unii taie totul jos în octombrie. Alții lasă tulpinile intacte peste iarnă. Care variantă e mai bună depinde de câteva lucruri.

Argumentul pentru a lăsa tulpinile netăiate: tulpinile uscate protejează coroana plantei de îngheț și acționează ca o barieră naturală împotriva vântului rece. De asemenea, capătul uscat al tulpinii acționează ca un indicator vizual util primăvara, când cauți exact unde au supraviețuit plantele.

Argumentul pentru tăiere: tulpinile rămase pot adăposti boli fungice și dăunători peste iarnă.

Varianta de mijloc, care funcționează în cele mai multe situații din România: taie tulpinile la 10-15 cm de la sol, dar nu mai jos. Nu tăia până la pământ. Acel segment de tulpină rămas oferă protecție și nu e suficient de mare pentru a deveni un focar de boli dacă vremea e rece.

Un detaliu important: nu tăia în zilele cu ploaie sau cu umiditate ridicată. Rănile proaspete pe plante sunt mai vulnerabile la infecții fungice exact în acele condiții. Alege o zi uscată, cu un foarfece dezinfectat cu alcool sau cu un spray pe bază de cupru după tăiere.

Ce nu trebuie să faci niciodată toamna

Nu împărți tufele de crizanteme toamna. Acesta este probabil cel mai răspândit mit legat de îngrijirea lor. Dacă divizi o tufă în octombrie, plantele nou separate nu au timp să dezvolte un sistem radicular suficient de puternic înainte de venirea gerului, și vor muri aproape sigur. Împărțirea tufelor se face doar primăvara, când apar primii lăstari verzi și temperatura solului a crescut.

5. Pregătirea pentru iarnă a crizantemelor în ghiveci

Dacă ai crizanteme în ghiveci, ai o provocare în plus față de cele plantate direct în grădină. Ghiveciul nu oferă aceeași izolare termică pe care o oferă solul, iar rădăcinile sunt expuse la temperaturi mult mai scăzute decât dacă ar fi în pământ.

Ai două opțiuni:

• Plantezi în grădină înainte de îngheț. Dacă ai un loc disponibil, toamna devreme (până la jumătatea lui octombrie) este un moment rezonabil pentru transplant, cu condiția ca temperaturile de noapte să fie încă pozitive. Planta are câteva săptămâni să prindă rădăcini înainte ca solul să înghețe.
• Iernezi ghiveciul la adăpost. Mută ghiveciul într-un loc răcoros, dar ferit de îngheț, cum ar fi o pivniță, un garaj sau un balcon acoperit. Temperatura recomandată în general pentru iernat este în jur de câteva grade pozitive, ferit de îngheț. Udă rar, doar cât să nu se usuce complet pământul.

Dacă ghiveciul rămâne afară pe balcon pe toată durata iernii, izolează-l: înfășoară ghiveciul în folie cu bule de aer sau în saci de iută și mută-l lângă peretele exterior al blocului, ferit de vânt. Nu garanta că supraviețuiește, dar crești semnificativ șansele.

Un ghiveci mic, cumpărat cu 8-25 de lei, probabil nu merită efortul unui iernat elaborat. Unul mare, cu o tufă bogată, cumpărat cu 80-150 de lei, merită cu siguranță câteva minute de pregătire suplimentară.

Ce să aștepți primăvara dacă ai făcut lucrurile bine

Dacă ai respectat pașii de mai sus, primăvara vei observa primii lăstari verzi apărând din baza tulpinilor rămase, de obicei în martie sau aprilie, în funcție de zonă. Acesta este semnul că planta a supraviețuit.

Primăvara, după ce pericolul de îngheț a trecut, poți îndepărta mulciul, poți tăia tulpinile vechi chiar deasupra noilor lăstari și poți fertiliza ușor cu un îngrășământ echilibrat. Abia acum, când lăstarii au crescut la câțiva centimetri, poți împărți tufa dacă vrei să obții mai multe plante.

Crizantemele care au iernat în grădină se comportă, de regulă, mai bine în al doilea an decât în primul. Rădăcinile sunt mai adânci, tufa e mai consistentă și înfloritul vine mai devreme și mai bogat. E diferența dintre o plantă cumpărată pentru un sezon și una care devine parte permanentă a grădinii tale.

Dacă primăvara nu apar lăstari până la sfârșitul lui aprilie, planta probabil nu a supraviețuit. Se poate întâmpla, mai ales cu soiurile florist sau în iernile cu geruri prelungite fără strat de zăpadă protector. Asta nu înseamnă că ai greșit, ci că varietatea sau condițiile din acel an nu au fost favorabile iernatulu în exterior.